cum nu ma plictisesc eu in autobuz. fara instructiuni precise de utilizare.
dara, cum trebuie zilnic sa urc panta mai mult sau mai putin echilibrata printre alti pasageri, am inceput sa inventez un joc. de fapt sa continui unul pe care l-am abandonat cu ceva vreme in urma, din motive de maturizare incomplet inteleasa. asa ca astazi, tema a fost simpla. ignora colega care iti indruga verzi si uscate, pe care probabil ti le-a mai susurat in urechi si cu alta ocazie de intalnire in autobuz si....imagineaza-ti conversatiile tacite ale celorlalti. in timp ce dadeam din cap, aproband prin neascultare, si vedeam cum conversation bubbles paraseau tacitul intracranian si mi se dezveleau rusinate.
aleator - tanara cu parul prins in coc rigid, si cu mana inelata pe poseta isi spunea: mai, cum pot unii sa miroasa a chiftele si la ora asta. da, e deja 8 trecute si tot pute autobuzul asta. sa ma mut? e asa nasol sa ridic omu in picioare ca sa ma mut putin mai incolo. la o adica....
neinteresant, oscilez intre tipa cu castile infundate in urechi si doamna cocheta de 50 de ani. ma opresc la ea - nu mai are nici un rost. pentru cat mai am de trait, sa ma cert cu ea, nu vad de ce. sa-si vada de ale ei, eu nu ma mai bag, dar nici sa ii sar in ajutor cand se afunda iar ....
nu, nu asta vroiam sa aud. astazi autobuzul nu imi ofera nici o fizionomie de care sa leg alte cuvinte, alte povesti, alte imagini.
cat de ridicol de nespecific vorbim uneori cu noi. fara nume proprii, fara localizari precise. un zgomot mental de care din fericire nu suntem mereu constienti. data viitoare trebuie sa fac jocul asta mai complicat. caut eu strategii ...:D