c.r.a.z.y.si ziua de dupa

noaptea trecuta am stat sa vad un film. ma bucura sa observ ca macar nu mai adorm dupa aproximativ 20 de minute de la inceperea lui, fenomen care nu imi permitea sa disting intre un film plictisitor si un film care m-ar putea interesa pana la final :D.
cred ca stilul asta de film nu ma mai incanta. a urmari povestea unui baietel de la nastere, zi care se confunda pe de-o parte cu ziua calendaristica a nasterii lui Isus si cu moartea clinica a personajului vreme de 3 minute, pana la rezolvarea turbulentelor adolescentine finalizate printr-o pasnica scena tata-fiu...nu stiu, nu mai ma atrage. filme in care chiar si personajul central e liniar, in ciuda evenimentelor de pe parcurs, ca si personajele ce ii justifica prezenta in film. sau sunt eu deformata zilele astea. tind sa pretuiesc o scena care nu valideaza intregul, decat sa apreciez continuitatea unei naratiuni. nu ma descriam eu oare ca o teorie in curs de revizuire :))?
scena 1: copilul in biserica, plictisit de slujba de craciun prelungita, stabileste o imaginara alianta cu preotul care intrerupe corul baietilor si indeamna oamenii sa plece acasa pentru a-si deschide cadourile.
scena 2: tot biserica. acelasi copil, imbatranit cu vreo 7-8 ani, se ridica spre cupola bisericii, aclamat de multime. ma intrebam de ce ma delecteaza atat de mult respectiva imagine, in fond nimic altceva decat maniacala imfatuare a eului, un eu-observat si musai admirat. but i did like it a lot :D.
nu m-am prins nici in povestea acceptarii propriei homosexualitatii, nici in aceea a validarii ei, nici in drama parentala. nici nu cred ca asta era miza filmului....dar tocmai asta ma intrebam la final. care e? sa-mi fie amortite spiritele analizande si empatice?
ca mai apoi sa ma trezesc citind o dimineata intreaga pure science. in fine, tentative de....ma intreb daca nu cumva grilele statistice ale lecturii unui articol scad ceva din capacitatea mea de a ma gandi la o carte sau la un film ca la o subiectivitate in care fie ma pot proiecta fara necesitatea de a o face "corect", fie doar ma uit pentru un aici-si-acum fara nici un alt scop. hmm...