nu am mai scris nimic. nu ca ar frecventa cineva scrierile. dar nu am mai scris nimic. nu am mai citit nimic. de fapt am citit, dar am senzatia ca citesc cu ochii inchisi. ca nu mai vizualizez nimic din ceea ce citesc, ca pur si simplu nu mai exista lumini si umbre, nici personaje cu mustata sau femei incredibil de frumoase, carora sa le miros parul. nu atunci cand e proaspat spalat, ci dupa doua zile de stat in praf. nu mai imi inunda nici o fata lectura. personajele, asa abstracte cum au devenit, plutesc in vid...unde mi-au ramas arhitecturile echilibrate, unde izul de casa veche. imi spun ca va trece. ca e o orbire pasagera. si caut sa imi ascut celelalte simturi, dar ma inseala si ele.
nu mai dau crezare gandurilor. le vad cum defileaza prin fata ochilor, cum ma parasesc apoi marsaluind cine stie unde. imi revin doar mici verificari "oare chiar nu gandesti nimic?", "oare cat timp a trecut de cand ai constientizat ultimul continut pasager?". si apoi trec si ele.
e cald, si imi simt corpul. vara mi se ascute simtul pentru corporalitatea mea. nu o iubesc, nu o urasc. nici scut nu imi ridic din ea.
e vara, imagini putine, caldura si un corp. astept sa se amestece intre ele. astept